Imaginea creata era asemanatoare cu lumea cladita pe iluzii si bazata pe instincte din care tocmai "evadasem".
Instinctul de supravietuire era dezvoltat la maxim ,primand ideea individualitatii. Ciudat cum aceasta lume se aseamana cu cea animala de odinioara. Admir lupii ca existente ale mediului, prin simplul fapt ca sunt dovezi vii ale puterii si individualitatii, dar totusi se diferentiaza de oameni prin unitate in situatii care implica aceasta necesitate.
Desi grotesti in aparenta ,am descoperit substratul acestor fiinte fara darul ratiunii, ajungand sa iubesc siguranta si sentimentele pe care acestia le afiseaza desi in cazul lor se numesc doar instincte de aparare a semenului.
Cu timpul sentimentele pur umane au ajuns sa paleasca in fata instinctelor,ascunzand ratiunea in spatele unei cortine pe care este inscriptionat in cazul fiecaruia "EU". Am ajuns sa iubim lucruri si sa ne folosim de oameni,in esenta situatia prezentata pare a izbi gandirea punand in prima faza negarea,si apoi complacerea fiecaruia dintre noi cu situatia de fiinte fara darurile cel mai de pret ale omului,ratiunea si sentimentul.
Libertatea pe care ne-o inducem nu face decat sa ne ingradeasca mai mult decat ar face-o un tarc la o gradina zoologica cu un lup . Si totusi lupii dau dovada de-o mai mare inteligenta decat cea pe care noi ar trebui sa o dezvoltam si sa o afisam.
Am descoperit insa ca aceasta visare nu era departe de realitate,reintrcandu-ma la rutina vietii umane. Oh, si cat de mult mi-as fi dorit sa ma trezesc si sa fiu inconjurata de o haita de lupi si nu de oameni!...
