Miroase a picaturi de ploaie

   Cobor usor treptele mintii, desprinzandu-ma de imaginatie si ireal, cobor catre realitate, asta pentru ca afara tuna si simt cum adierea ce imi cuprinde camera ma cheama sa simt din nou mirosul inceputului de ploaie.
 Ma trezesc parca dintr-un vis, si ce ironie , ramasesem iar langa cartea deschisa, visand parca insa de data asta cu ochii deschisi. Ma indrept grabita spre balcon si astept, insa nimeni ,nici macar eu nu-mi inteleg asteptarea . Deodata ma cuprinde un sentiment de bucurie si extaz, asemeni sentimentelor traite de copii, asta datorita picaturilor ce cucereau universul meu real. Ma bucur si ma bucuram si cand eram copil de micile zambete trimise din cer prin intermediul norilor incarcati, adevarat este faptul ca bucuriile cele mai mari se regasesc in micile detalii ce contureaza viata, si as putea spune ca in cazul meu este ploaia.
 Sentimentul de unire dintre pamant si cer ma face sa aspir si sa tind catre mai mult, catre irealul acela care de multe ori ma fura din activitatea mea normala si ma transporta  catre un univers nou. Si totusi si acolo ploua.. Ploua pentru ca in ploaie ma regasesc si sufletul danseaza inauntrul meu alaturi de acele mici picaturi si practic asta face legatura intre realul meu si imaginarul meu.
 Stiu si simt ca dincolo de legatura fizica ce exista intre pamant si oameni exista insa si vise ,exista superlativ ,exista viata , viata ce se traduce prin curcubeul ce se descrie pe cer imediat ce norii s-au risipit, curcubeu ce semnifica salvare ,dragoste si grija..
Da, grija! Pentru ca desi fizic nu mai suntem copii , ramanem totusi copiii care se bucura de ploaie,de zambete si de curcubeu. Si precum fiecare copil are nevoie de protectie aici intervine superlativul , superlativ ce se leaga implicit de viata , viata fiecaruia. 
   Micile bucurii sunt cele ce ne contureaza viata si ne amintesc ca dincolo de real nu exista neaparat imaginar sau ireal ci exista spiritual .


     "Visul care e spontan isi pastreaza chiar in ceea ce e urias si ideal chipul nostru spiritual."
                                                                                        Victor Hugo