Prea tarziu pentru a mai avea regrete, prea tarziu pentru a incerca sa te bucuri de acele momente in care ai fost cu adevarat fericit, prea tarziu pentru a-ti fi din nou teama.
Si totusi teama persista. Stiind ca fericirea este sentimentul suprem, al plenitudinii umane, decidem sa il gustam treptat,cumpatat, constienti fiind de importanta si satisfactia pe care ne-o ofera. Pierdem insa din vedere momentul, cauza care ne produce aceasta intreaga stare..alegem sa ne afundam intr-un intuneric profund de teama pierderii acestei trairi. Pamantul este prea mic pentru cata fericire poate exista, pentru implinirea pe care o putem simti doar incercand sa ne dedicam viata fericirii celor din jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu